Radiografia prezentului
Două partide politice, PSD și PNL, alte două formațiuni cu interese politice, dar fără argumentare ideologică, având drept locomotive pseudolideri de online (nu intrăm în detaliile apartenenței și al susținerilor), un singur lider autentic: Ludovic Orban.
Ma tot întreb cui folosește eliminarea lui Ludovic Orban din viața publică și politică. Astfel, înlăturarea sa, va conduce, indubitabil, la dispariția singurului partid autentic de pe eșichierul politicii românești.
Să o luăm treptat.
Ludovic Orban
Dincolo de zvonurile și bâlciurile presei noastre ”independente”, prestația sa politică a fost una corectă. Chiar și acum, în interiorul partidului, dincolo de zvonuri, competiția democratică este singura care primează. Poate unul dintre ultimii liberali veritabili, dar poate singurul care știe să crească tinerii liberali veritabili.
Pozițiile sale politice au fost mereu ferme, un discurs liberal curat, ancorat realităților românești. Și-a asumat conștient oricând antipatia propriului partid, atunci când a crezut ca politica acestuia ii afectează viitorul și contrazice trecutul.
Eliminarea lui Ludovic Orban din cursa pentru Primăria generală, a fost una dintre cele mai mari erori românești. (O alta a fost guvernul tehnocrat, și toate efectele acestei construcții nedemocratice, dar este un efect al lipsei de educație civică, larg speculat). Situația de acum de la nivelul capitalei are ca singura cauză acest joc de culise al USR.
Singura șansă a PNL a fost alegerea lui Ludovic Orban în funcția de președinte. Toate atacurile din interior, către președintele său, din acest moment, nu fac altceva decât să reducă orice șansă de supraviețuire a acestui partid. PNL va continua să existe doar prin susținerea morală care i-o conferă, în acest moment, Ludovic Orban. Toate atacurile din exterior, conștiente, concertate, concentrate, induse, au ca singur scop capturarea acestui partid de către acea formațiune care nu reusește să-și găsească propria identitate pe eșichierul politicii românești (aproape formațiune, aproape partid, nici măcar nu pot utiliza sintagma de tehnocrat, având în vedere parcursul avut de liderul său).
PNL
Slăbit prin alipirea unui non-partid (PDL), măcinat de alianțele neinspirate, PNL este în acest moment singura formațiune politică al cărei discurs, dar și conduită nu se abat de la doctrina sa (chiar și în cadrul alianțelor la care a luat parte, PNL a rămas consecvent politicii sale). Am putea privi in curtea PSD (și da, trebuie să se înțeleagă că o democrație chiar solicită imperios existența social-democrației) și vom constata abaterea sa gravă de la principiile social-democrației, implicit politicile publice social-democrate. PSD este în acest moment un partid populist, anarhic în politici, manipulator în discursul politic, un fel de moștenire regretabilă a PRM.
Pânza de paianjen
România este prizoniera celor două mituri: Mitul Salvatorului (Cioloș, Kovesi, Nicușor) și Mitul Puterii Absolute (Băsescu, Dragnea, Firea). Se poate constata că nu reușim să ne desprindem de acestea, iar la nivelul mentalității colective sunt singurele care prind. Este vorba de responsabilitate și de așteptările ca ”altcineva” să ne rezolve problemele, de parcă am fi niște copii (până și acestora li se dă dreptul la opinie în fața instanței începând cu 10 ani).
Voi aduce ca un contraexemplu doar figura prezidențială, a cărei conduită mulată perfect pe prerogativele prezidențiale, fără nicio o urmă de spectacol sau artificii manipulatoare, discretă, coerentă politic, nu-și găsește sub nicio formă reflectarea în societate.
Același tip de conduită pare să fie și cel impus de liderul liberalilor, Ludovic Orban. Un traseu astfel, al normalității vieții politice, ar trebui să se constituie în model național politic și ar duce la găsirea unui echilibru al vieții politice, dar și al continuității democrației românești.
aripidelibertate 